Platoul arid format de Munții Atlas din nordul țării, campiile mănoase de-a lungul coastei mediteraneene, dunele și oazele Saharei, izvoarele termale de la Hamman Mellegue, coasta dantelată de golfuri primitoare, plajele cu nisip alb și ape albastre, vestigiile romane, Cartagina – primul oraș care a înfruntat Roma, moschei, hoteluri subterane în stil berber, livezi nesfârșite de măslini, citrice și curmali, faimoasele covoare și alamuri berbere, stațiuni de golf în mijlocul deșertului, porturi străvechi – toate acestea atrag în Tunisia milioane de turiști din toate colțurile lumii.
Tunis
În capitala Tunisiei, termenul „istorie vie” se aplică cu adevărat. Aici, perioadele de cucerire, comerț și independență au țesut în adn-ul și cultura orașului o aromă bogată și complexă, care devine evidentă oriunde ai merge.
Ia ca exemplu magnifica medină medievală, marginalizată de francezi după colonizare, dar care își revine în secolul XXI, pe măsură ce se deschid hoteluri de tip boutique și cafenele artistice care îi atrag pe localnici înapoi în cartierele în care au crescut bunicii lor. Trebuie luată în considerare și așezarea istorică din Cartagina, colonizată cândva de fenicieni și romani, dar care este acum provincia localnicilor cu mobilitate ascendentă, ale căror vieți sofisticate se desfășoară printre ruine.
Într-un fel, aceste dezvoltări – și optimismul care le inspiră – sunt în contradicție cu recesiunea economică evidentă în alte părți ale țării. Dar Tunisul a fost întotdeauna o așezare rezistentă și orientată spre viitor, care constituie un punct de plecare excelent pentru orice explorare a Tunisiei.
Cartagina
Cartagina a fost fondată pe Dealul Byrsa, în secolul al VIII-lea AZ.Hr., de către legendara prințesă Elissa-Dido. Acest loc minunat a fost teatrul unei mari violențe, după cum a scris un istoric roman despre căderea Cartaginei: orașul a fost ars până la temelii, iar pamântul blestemat a fost acoperit cu sare pentru a-i asigura decăderea. Declarat monument național, orașul Cartagina (adică Noul Oraș, în limba feniciană) abundă de vestigii ale Imperiului Roman: băi, locuințe, mozaicuri, temple, sanctuare precum și renumitul port naval al cartaginezilor. Cartagina este unul din cele mai faimoase situri arheologice ale Imperiului Roman. Aceasta ilustrează bogăția și splendoarea Romei, și a exercitat destul de multă influență asupra dezvoltării arhitecturii și a urbanismului tipic punic și roman. De asemenea acest sit arheologic reprezintă o mărturie importantă a istoriei punice și un exemplu foarte bun al unui oraș punic.
Sidi Bou Said
Cu paleta sa distinctivă de culori, străzile pietruite și priveliștile uimitoare ale apelor azurii, Sidi Bou Saïd, situat pe faleză, este unul dintre cele mai frumoase locuri din Tunisia. Numit după un sfânt Sufi din secolul al XIII-lea, arhitectura sa distinctivă reprezintă un amestec de arhitectură otomană și andaluză, rezultat al afluxului de musulmani spanioli din secolul al XVI-lea. Pentru francezi, satul pescăresc a fost o reprezentare perfectă a orientalismului romanțat de europeni în secolul al XIX-lea, iar aceștia s-au angajat să se asigure că, caracterul său – atât real, cât și imaginat – a fost păstrat (a primit statut de protejat în 1915). Printre foștii rezidenți și vizitatori se numără artistul Paul Klee, scriitorul André Gide, filosoful Michel Foucault și excentricii britanici arty Osbert și Edith Sitwell. Un loc nemaipomenit!
El Djem
Datând din secolul al II-lea, acesta este unul dintre cele mai importante trei amfiteatre din lume, după cele de la Roma și Capoue. Vom vizită El Djem, un edificiu unic ce a învis trecerea timpului. Cele mai valoroase rămăşiţe romane de pe teritoriul Africii se regăsesc într-un mic orăşel cu numele de El Djem. O construcţie impresionantă este Amfiteatrul El Djem, asemănat de multe ori cu faimosul Colosseum al fermecătoarei Roma. Cercetările istorice de amploare arată că acest tărâm italian de pe teritoriul Tunisiei a fost construit pe foste aşezări punice, undeva la începutul secolul al III-lea. Este uimitor că rămşiţe ale acestor construcţii mai există chiar şi la momentul actual, având în vedere perioada îndepărtată în care au fost construite.
Amfiteatrul El Djem a fost constuit din dorinţa romanilor de a participa la faimoasele spectacole cu gladiatori şi alte tipuri de curse care îi distrau teribil pe cei 35. 000 de spectatori. Mare parte din unica structură s-a prăbuşit, însă vizitatorii sunt uimiţi să vadă locul unde oamenii îşi puneau destinul pe tavă, în faţa temuţilor lei. Există ipoteze conform cărora procesul de construcţie al amfiteatrului nu a fost finalizat niciodată, însă acestea nu au fost vreodată confirmate oficial.
Oricum ar fi, Amfiteatrul El Djem este una dintre cele mai vechi construcţii de pe Pământ, care este încă într-o bună stare, un ansamblu roman cum nu mai există altul în lume. Secolul al XVII-lea marchează o perioadă nefastă în parcusul edificiului, bucăţi din valoroasa construcţie sunt desprinse şi transportate în apropiere, în vederea construirii unui sat. Aceste acţiuni iau sfârşit abia în anul 1979, atunci când Amfiteatrul El Djem devine protejat de Patrimoniul Mondial UNESCO.
Matmata
Matmata este un oraş situat în partea de sud a Tunisiei, compus din Matmata-Veche şi Matmata-Nouă, orăşelul fiind de alcătuit de fapt din locuinţe subterane, respectiv supraterane. Aceste locuinţe transformă Matmata într-un teritoriu unic, unde practic oamenii trăiesc într-un soi de peşteri artificiale, structurate în camere şi mai apoi conectate între ele prin şanţuri subterane.
Din păcate, nu există prea multe informaţii legate de originile acestui teritoriu extraordinar, în schimb există poveşti care conturează cumva identitatea oraşului ce poartă numele de Matmata. Conform informaţiilor care se transmit din generaţie în generaţie, Matmata ar fi luat naştere în timpul războaielor, atunci când oamenii au încercat să găsească diverse căi pentru a supravieţui. Locuitorii din regiune au fost nevoiţi să sape aceste peşteri pentru a se ascunde de grupurile de invadatori, adăpostindu-şi aici toţi membrii familiei şi puţinele bunuri care le mai rămăseseră. Această metodă de a evita invadatorii a funcţionat din plin, iar Matmata a fost considerat, timp de secole, un teritoriu pustiu.
Se pare că, Oraşul Matmata a fost redescoperit în anul 1967 şi este unul dintre cele mai aride şi mai sărăcăcioase locuri din Tunisia. Locuitorii îşi întreţin cu greu membrii familiei, terenurile uscate nu permit practicarea agriculturii, oamenii fiind nevoiţi să apeleze la locuri de muncă sezoniere. Tunisia este renumită pentru producţia uriaşă de ulei de măsline, astfel locuitorii din Matmata s-au orientat spre satele din nord. În fiecare primăvară, atunci când începe sezonul măslinelor, oamenii se mută în satele nordice pentru a munci, revenind acasă toamna.
Astăzi, Oraşul Matmata este o atracţie turistică populară, turismul şi expoziţiile folclorice din propriile case sunt singura sursă de venit pentru întreaga regiune. Desigur, casele au fost devastate de multe ori din cauza ploilor rare, dar abundente, însă locuitorii au luat-o tot timpul de la capăt construind de la temelie aceleaşi structuri care au uimit o lume întreagă. În ultimii ani, zona a cunoscut o oarecare dezvoltare turistică, însă nu s-au efectuat modernizări ample din dorinţa de a păstra cât mai mult aspectul tradiţional al oraşului. Chiar la intrarea în oraş este inscripţionat cu litere uriaşe, “Matmata”, un fel de bun venit pentru toţi turiştii care ajung în regiune.
Douz
Orașul Douz acționează ca o cortină pentru minunile de la sud. Conducând pe străzile compacte și înguste ale centrului, te vei întreba despre ce este vorba în toată această agitație. De ce să călătorești în acest avanpost îndepărtat care pare abandonat în căldura intensă de vară de la amiază? Dar, pe măsură ce soarele apune și străzile se răcesc, Douz prinde viață – cafenelele din jurul souq-ului central se umple și, pe măsură ce treci prin palmeraie (pădurice de palmieri), priveliștea duneiGrand Erg Oriental își dezvăluie ființa , un miraj până când pășești pe malul său de nisip. Orașul poartă numele de oaza cu palmieri pentru că are peste 500.000 de palmieri. În trecut, a reprezentat o oprire importantă pentru caravane, astăzi, Douz este o destinație pentru turiștii care sunt interesați să vadă deșertul, fiind un punct de plecare pentru călătoriile în deșert cu cămila, motocicleta, sau vehicule cu patru roți.
Kairouan
Kairouan, cunoscut și sub numele de Kirwan sau al-Qayrawan, este capitala Guvernoratului cu același nume din Tunisia. Orașul, fondat de arabi în jurul anului 670, face parte astăzi din Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, datorită moscheelor numeroase și a culturii bogate. Kairouan este considerat de către musulmani că fiind al patrulea oraș sfânt al Islamului, după Mecca, Medina și Ierusalim, fiind un loc de pelerinaj. Se crede că șapte vizite în Kairouan sunt echivalente cu o vizită în Mecca. În interiorul orașului se recomandă plimbarea. Medina merită explorată într-o plimbare datorită atmosferei, dar și pentru că anumite zone sunt inaccesibile pentru mijloacele de transport. Cele mai importante obiective turistice din Kairouan sunt Marea Moschee Sidi-Uqba, una dintre cele mai frumoase clădiri Islamice din Nordul Africii, Moscheea celor Trei Porți, fondată în anul 866 și a cărei arhitectură este reprezentativă pentru stilul Islamic, Moscheea Barbierului numită și Mausoleul lui Sidi Sahab, Bazinele Aghlabid, Moscheea Ansar, Moscheea Al Bey, Medressas, o Școală Islamică deschisă vizitatorilor, Bi’r Barouta, o fântână așezată în locul în care orașul a fost fondat și care este asociată cu fântâna Zam Zam din Mecca.
Chebika
Chebika este o oază montană din sud-vestul Tunisiei situată în orașul Tozeur, perla deșertului Sahara, cum mai este denumită. Încrustat în munte, Chebika, acest mic sat de pământ ocru aparține imensei linii romane de fortificații care pleca din Libia și traversa tot sudul Maghrebului până în Maroc. La umbra palmierilor se ascund principalele puncte de interes ale micii oaze de munte Chebika: izvorul pitoresc și cascada. Izvorul este alimentat de o serie de surse de apă subterane din munți, iar apa face ca terenul altfel arid să producă piersici, caise, rodii, banane, portocale și tutun. Potrivit unui proverb tunisian, conducătorul suprem în acest loc este ploaia, câtă vreme în viața de zi cu zi apa este mai valoroasă decât petrolul. Și aici, vânzătorii de suveniruri încearcă să ademenească turiștii cu animale uscate (scorpioni, vipere de nisip), fosile, roci (geode, trandafiri de nisip) și covoare berbere.
Tunisia este o destinație fascinantă, atât prin cultura cât și prin culorile ei. Recomandăm cu căldură să descoperi „poarta spre Orient”! Pentru mai multe detalii, te așteptăm la noi să îți planifici următoarea vacanță!
