Chiar dacă nu este pe deplin apreciată de turiștii internaționali încă, România este o țară mult mai mare decât își imaginează oamenii. Vizitatorii tind să se concentreze în general pe Transilvania și pe capitală, București, dar țara are mult mai multe de oferit. Și anume, orașul revoluționar Timișoara, care a rămas cu mândrie sfidător timp de secole împotriva invadatorilor, conformității și dictatorilor. Acestea fiind spuse, Timișoara este un oraș excepțional de izbitor oferind arhitectură grandioasă și vibrantă.
Timișoara
Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului XII. Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de „Mica Vienă” ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârșit în 1989 odată cu Revoluția anticomunistă: revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega.
În orice discuție despre Timișoara, este crucial să menționăm rolul revoluționar în decădarea comunismului în România. După zeci de ani sub regimul socialist al lui Nicolae Ceaușescu, la Timișoara a avut loc revoluția română în decembrie 1989. Ceea ce a început ca un protest local în 16 decembrie a scăpat rapid de sub control și a condus la răsturnarea guvernului doar 6 zile mai târziu. Asta trebuie să spună ceva despre oamenii din Timișoara, ei nu numai declarând orașul liber de socialism în câteva zile, dar au inspirat și o țară întreagă. Toată această istorie poate fi absorbită la Muzeul Memorial al Revoluției.
Orașul nu era revoluționar doar pe frontul politic, ci și arhitectural, se putea spune. Pe tot cuprinsul Timișoarei vei fi tratat cu un anumit stil de art nouveau cunoscut sub numele de arhitectură secesionistă, după o mișcare de artă din Viena care a fost respinsă de către lumea artei consacrate. Datorită acestor numeroase clădiri rafinate din Timișoara, orașul este cunoscut cu drag drept “micul Viena”.
Catedrala Ortodoxă
Dacă există un singur obiectiv reprezentativ a Timișoarei, atunci nu există nici o îndoială că este Catedrala Mitropolitană Ortodoxă. Stând cu mândrie la capătul pieței Victoriei în formă de bulevard, designul vibrant al catedralei vă atrage imediat atenția. Deși se spune că a fost terminată în 1946, construcția bisericii a trebuit să fie oprită din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Totuși, chiar dacă îi lipsește din pedigree-ul istoric, catedrală se revanșează cu aspectul său viu. Este un design cunoscut sub numele de neo-moldovean, un amestec inspirat de caracteristici din stiluri arhitecturale bizantine, otomane și renascentiste.
Piața Victoriei
Chiar dacă catedrala este cel mai popular reper din Piața Victoriei, cu siguranță nu este singurul. Aflându-se sus peste grădinile și fântânile minunate ale pieței, clădirile vechi mari ne arată o fereastră către boom-ul arhitectural al orașului la începutul secolului 20. În timp ce clădirile precum Palatul Dauerbach pot arăta solemn cu paleta lor de culori închise, contrastează frumos cu grădinile luminoase și colorate de mai jos, în piață. La capătul îndepărtat al pieței veți găsi încă un stil arhitectural la Teatrul Național și Operă. Teatrul a fost construit în anii 1870, ceea ce ar putea explica aspectul său diferit. Inițial, a avut un design renascentist dar arhitectura veche a fost ascunsă în spatele unei noi fațade neo-bizantine, adăugată după un incendiu în 1920. Un alt reper eclectic care sfidează regulile!
Piața Unirii
Chiar și în comparație cu piața Victoriei, pentru cei care caută să fie uimiți de arhitectura Timișoarei, atunci nu există un loc mai bun decât Piața Unirii. Chiar în centrul orașului, această piață mare este înconjurată de cele mai remarcabile clădiri ale orașului, de la casele tip palat, la biserici. Se pare că în ultimii ani a fost recunoscut potențialul pieței, fiind inaugurat un val de lucrări de restaurare care a transformat Piața Unirii într-un loc de neratat al Timișoarei. Dintre numeroasele clădiri art-nouveau ale orașului, cea mai colorată și impunătoare trebuie să fie reședința tip palat, Casa Brück. De asemenea, Palatul Episcopal Ortodox luminează piața cu ale sale culori și arhitectură grațioasă. Palatul a avut inițial un stil bizantin simplu atunci când a fost construit pentru prima dată în 1745, însă, cu toate acestea, adăugiri ulterioare au ridicat în mod clar designul său, cu o atenție lăudabilă la detalii.
Fortificațiile din Orașul Vechi
Uită-te la o hartă a Timișoarei și vei vedea că este greu să nu observi inelele de drumuri care provin din orașul vechi. Nu este nici o surpriză faptul că orașul a fost odată protejat de zidurile orașului și, din păcate, doar fragmente rămân încă. La marginea de est a centrului orașului veți găsi Bastionul Maria Theresia. Deschis publicului, aceste ziduri imense îți dau un oarecare sens asupra modului în care era apărat orașul în Evul Mediu. Destul de necesar atunci când otomanii au continuat să invadeze orașul timp de secole înainte de a-l confisca în cele din urmă. Poate că această moștenire de a fi sub asediu a alimentat atitudinea de rebeliune a oamenilor de aici. Mai departe, veți găsi, de asemenea, vechiul castel al orașului, Castelul Huniade. Deși un pic tocit la margini, acest castel din secolul al 14-lea găzduiește în prezent muzeul Banatului.
Latura Corso și Latura Surogat
Pe latura Corso se află Palatele Lloyd (ridicat în 1912, actualmente găzduiește Rectoratul Universității Politehnicii), Neuhausz, Merbl, Dauerbach, Hilt și Szechenyi, toate construite în prima parte a secolului XX. Pe latura Surogat, care este o prelungire a Străzii Alba Iulia, se află Palatul Loffler, după care urmează Palatul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, latura încheindu-se, spre Catedrală, cu blocurile de locuințe ridicate în anii 60 ai secolului trecut.
Timișoara este un oraș aerisit, cu un aer boem și o arhitectură spectaculoasă. Ar fi mult mai multe de scris despre acest oraș magnific dar adevărul este că acest oraș trebuie luat la pas. Așa că, vă voi lăsa pe voi să descoperiți mai multe în următoare călătorie.