Paris, orașul romantismului, al artei și al bunului gust, își întâmpină an de an zecile de milioane de turiști din lumea întreagă cu o serie de obiective turistice de excepție care duc vizitatorii în lumea artei, a tehnicii, a frumosului sau a excepționalului. Paris rămâne în același timp un oraș al contrastelor, o metropolă care împletește vechiul și noul, bunul gust al operelor antice și ultra-modernismul tehnicii moderne, locațiile romantice cu zonele de aglomerare urbană, cartierele în care răsună muzica veche și bună de la terasele pariziene cochete cu cartierele nou ridicate, înțesate de clădiri de birouri din oțel și sticlă.
Atracții și obiective turistice
Turnul Eiffel
Turnul Eiffel este cel mai important obiectiv turistic din întregul Paris și cel mai renumit. Faima sa a trecut granițele Franței încă de la inaugurarea lui în 1889, cu ocazia Expoziției Universale care marca 100 de ani de la Revoluția Franceză. La construcția Turnului Eiffel au depus efort nu mai puțin de 300 de muncitori, care au înălțat construcția îmbinând cele 15.000 de piese cu ajutorul a peste 2,5 milioane de nituri. Anual, Turnul Eiffel este vizitat de peste 5,5 milioane de turiști care, unii dintre ei, stau ore întregi la coadă pentru a putea avea oportunitatea de a urca măcar o dată în viață.
Turnul Eiffel a fost construit special pentru această expoziție, proiectat fiind de Gustave Eiffel și colaboratorii săi ca și poartă de intrare în incinta Expoziției Universale. La inaugurarea sa, turnul a fost privit ca o construcție dizgrațioasă și a fost criticat, în special de către parizieni. Treptat, odată cu faima dobândită ca fiind cea mai înalta construcție din lume (324 m), titlu care i-a fost luat în momentul apariției pe cerul New York-ului a impunatoarei Empire State Building, cu o înălțime de 381 m. Așa cum probabil știi deja, nu vei ajunge niciodată în vârful turnului, dar cu siguranță vei fi încântat, pe rând, de priveliștea Parisului văzut pe rând de la 57 de metri (primul nivel), 115 metri (al doilea nivel) și 276 metri (ultimul nivel la care accesul pentru public este permis). Turnul este deservit de un lift electric, așadar nu trebuie să îți faci probleme că nu vei putea ajunge pe platforma care oferă o imagine splendidă asupra întregului oraș.
Bulevardul Champs-Elysees
Opera arhitectului Le Nôtre, “autorul” Grădinilor Tuileries și al grădinilor de la Versailles, bulevardul Champs-Élysées este un must see pentru oricine ajunge în Paris. Împărțit în două, partea inferioară a bulevardului începe de la Place du Concorde și trece pe lângă un frumos parc, Jardin des Champs-Élysées. Partea superioară, care se continuă până la Arcul de Triumf, este una extrem de frecventată de turiști și localnici, întrucât aici vei întâlni renumite magazine de lux, hoteluri, cafenele, restaurante, teatre și cinema-uri. Dacă, odată ajunș acolo, vei avea impresia că ai mai văzut undeva structura bulevardului, să nu te surprindă – la 25 iunie 1984 Ceaușescu demara în București proiectul construirii Bulevardului Victoria Socialismului, actualul Bulevardul Unirii, echivalentul socialist al Bulevardului Champs-Élysées, ale cărui dimensiuni au fost depășite de către varianta românească. Din acest motiv, atât Bulevardul Unirii cât și Champs-Élysées au o structură asemănătoare – o cale de rulare pe mijloc, cu mai multe benzi pe sens, două rânduri de trotuare despărțite de șosea și între ele de rânduri de pomi sau strat verde de iarbă și arbuști și un rând de clădiri în marginea extremă.
Muzeul Luvru
Muzeul Luvru este un alt obiectiv turistic de excepție al Parisului. Odată reședință a regilor Franței, palatul găzduiește acum lucrări de artă excepționale, aparținând culturilor din intreagă lume, din perioade diferite. De altfel, Muzeul Luvru este cel mai vizitat muzeu din întreaga lume, în 2018 acesta înregistrând un număr record de turiști, 10,2 milioane, cifră nemaiatinsa până acum de niciun alt muzeu. Printre cele mai renumite opere de artă expuse aici te vei putea bucura cu siguranță la vederea celei mai faimoase picturi din întreagă lume, Mona Lisa, desăvârșită de maestrul Leonardo da Vinci între 1503 și 1505, dar și faimoasa sculptură Venus din Milo, realizată în Grecia antică de Alexandros de Antioch după unele surse, dar lucrarea nu poate fi atribuită concret niciunui artist – poate că aceasta contribuie de fapt la enigma ce înconjoară frumusețea ei. De fapt, în cadrul vizitei la Luvru vei întâlni nenumărate obiecte de artă și opere realizate de artiști care au inițiat curente în artă la vremea lor. Înarmează-te cu răbdare și rezervă-ți o jumătate de zi pentru a vizita muzeul pe îndelete.
Arcul de Triumf
Arcul de Triumf este un obiectiv turistic pe care îl poți admira și fotografia la capătul plimbării pe Champs-Élysées, în Place de l’Étoile. Impunător, monumentul amintește tuturor de gloria armatelor franceze și constituie, la fel ca și în cazul Arcului de Triumf românesc, reperul defilării trupelor de Ziua Franței, la fiecare 14 Iulie.
Odată ajunș acolo îl vei compara fără să vrei cu „fratele” său mai mic din București – într-adevăr, Arcul de Triumf din București a fost proiectat și construit având ca sursă de inspirație monumentul francez, însă dimensiunile sunt incomparabile: în timp ce varianta franceză, originală, are dimensiuni de 50 m înălțime, 45 m lungime și 22 m adâncime, monumentul bucureștean are 27 de metri, o lățime de 25 m și o adâncime de 11,5 m. Dimensiuni aproape duble pentru Arcul de Triumf din Paris, dar aceasta nu știrbește cu nimic frumusețea celui bucureștean, însă te obligă, mai ales dacă ai văzut varianta românească, să vezi și varianta originală.
Construcția Arcului de Triumf din Paris a fost ordonată de către Napoleon după bătălia de la Austerlitz iar piatra de temelie a acestuia a fost pusă în 1806. Din păcate, Napoleon nu avea să trăiască pentru a-și vedea opera definitivată, monumentul fiind terminat abia în 1836. Monumentul are pe fațadă figuri eroice care înfățișează plecarea trupelor și întoarcerea lor victorioasă, iar în interior sunt trecute numele a peste 600 de generali și peste 100 de bătălii. La picioarele Arcului de Triumf s-a amplasat în 1921 Mormântul Ostașului Necunoscut, dedicat memoriei soldaților francezi care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial. În fiecare seară se organizează o mică ceremonie, la ora locală 18.30, în care soldații francezi aprind simbolic flacăra de la acest mormânt.
Panteonul
Panteonul din Paris reprezintă un punct de atracție atât datorită arhitecturii sale, realizată având ca model Panteonul din Roma, dar și datorită faptului că aici au fost înmormântați de-a lungul vremii, personalități franceze de excepție, din diferite domenii de activitate. Construcția a început în 1756 la dorința regelui Ludovic al XV-lea și a fost definitivată în 1790, la 10 ani după moartea arhitectului Jacques-Germain Soufflot. Biserica, întrucât acesta era scopul original al edificiului, a departajat în privința stilurilor domnia lui Ludovic al XV-lea de cea a lui Ludovic al XIV-lea și a inspirat mai apoi prin stilul ei neo-clasic construcții excepționale în Paris precum Arcul de Triumf sau Bursa din Paris.
În 1791 construcția a fost destinată definitiv uzului de templu laic închinat onoarei celor mai mari personalități franceze. În Panteon au fost depuse rămășițele pământești ale unor mari artiști, politicieni sau oameni de știință, precum Voltaire, Jean-Jacqures Rousseau, Victor Hugo, Emile Zola, Antoine de Saint-Exupery, Marie Curie sau Alexandre Dumas.
Sacre Coeur și Montmartre
Atracție pentru toți romanticii, localnici sau turișți, cartierul Montmartre are ca punct principal de reper basilica Sacré-Coeur. Odată un orășel medieval din Franța, cartierul Montmartre a devenit o sursă de inspirație pentru artiști și un loc în care mergi pentru romantismul pe care ți-l inspiră.
Așezată în cel mai înalt punct din întreg Parisul, la 129 metri peste nivelul marii, basilica Sacré-Coeur atrage anual milioane de turișți care vin aici pentru a vedea un monument al artei romano-bizantine care seamănă izbitor de mult cu un tort de nuntă (de unde și porecla acestei bazilici între localnici – „Tortul de nuntă din alabastru”). Basilica a fost construită începând cu anul 1875 și a fost dedicată cultului Inimii lui Iisus, în speranța că locașul de cult avea să constituie o revigorare a spiritului francez suferind în urma războaielor și intrigilor politice interne. De altfel, mozaicul din interior, uriaș, înfățișându-l pe Iisus îmbrăcat în alb, având brațele deschise și inima în flăcări, domină întreg spațiul și amintește turiștilor că obiectivul turistic pe care îl vizitează este la bază un edificiu religios, în ciuda aparențelor.
Spunem „în ciuda aparențelor” deoarece, pentru a ajunge la Sacré-Coeur, ai de urcat dealul până în vârf, pe niște trepte. Aceste trepte nu sunt nici măcar în cursul nopții goale, aici fiind punctul de întâlnire al tinerilor parizieni și al tuturor celor care doresc să simtă aerul romantic al colinei pe care se adună fel de fel de muzicieni care oferă mici reprezentații sau își spun șoptit vorbe de dragoste cei care își dedică dragostea unul altuia. Mergând printre toți cei care își petrec măcar câteva ore pe aceste trepte și pe esplanade, poți pierde din vedere faptul că punctul culminant al vizitei tale aici îl va constitui un lăcăș de cult. Odată intrat în interior însă, atmosfera, dominată de picturile și mozaicurile religioase, liniștea și lumânările care iluminează spațiul, îți vor aminti cu siguranță faptul că te afli într-o casă a Domnului și te vei comporta ca atare. Odată ieșit afară însă, vei fi din nou îmbiat de muzică, atmosfera și spiritul libertin al celor care își petrec vremea pe colina Montmartre.
Opera Garnier
Opera Garnier sau Palatul Garnier găzduiește Opera din Paris. De altfel, Opera Garnier era cunoscută mai ales sub denumirea de Opera din Paris până la construirea în 1989 a ceea ce cunoaștem ca fiind Opera Bastilia, pe locul faimoasei închisori. Numele amintește de arhitectul care s-a ocupat de proiectarea și ridicarea edificiului, Charles Garnier. Opera Garnier este o construcție neo-barocă destinată găzduirii spectacolelor de operă și balet. Având o capacitate de doar 2200 de locuri pentru un spațiu generos de 11 000 metri pătrați, clădirea Operei alocă un spațiu important marelui foaier, acolo unde iubitorii spectacolelor de balet și operei pariziene socializează înainte și după spectacole.
Clădirea a fost ridicată între 1862 și 1875 într-un stil extravagant. În interior vei putea admira sculpturi ale lui Mozart, Rossini sau Beethoven, totul pentru a transpune încă dinainte de spectacol pe iubitorii de artă în lumea fascinantă ce urmează să li se înfățișeze odată cu ridicarea cortinei.
Atelierul Brâncuși din Paris
Povestea plecării lui Brâncuși către Paris trebuie să fie mereu amintită celor care cred că realitățile românești cu care trebuie să trăim aparțin contemporaneității. În 1903, marelui sculptor român i s-a comandat, urmare a reputației câștigate în timp, prima lucrare publică – bustul medicului general Carol Davila, lucrare ce urma să fie expusă în curtea Spitalului Militar. Banii pe care urmă să îi primească pe lucrare trebuiau să îi fie suficienți artistului pentru a cumpără un bilet de tren către Paris unde intenționa să ajungă pentru a-și continuă studiile.
Din păcate, cei care urmau să recepționeze lucrarea nu au fost mulțumiți de cum a ieșit sculptura, una de o expresivitate deosebită de altfel, refuzând să îi plătească lui Brâncuși pentru muncă prestată. Supărat, artistul a refuzat să facă modificările cerute de către funcționari și a decis să plece pe jos către Paris! Ajuns în capitala Franței în 1904, Brâncuși a rămas aici să studieze și să creeze, fiind adoptat rapid de mediul artistic parizian. În 1952, românului i-a fost acordată și cetățenia franceză iar 5 ani mai târziu avea să moară, ultima sa dorință fiind ca atelierul său, unde au rămas în urmă creații și încercări din timpul vieții, să fie transformat în Muzeu.
Constantin Brâncuși a fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse, unde se odihnește de la moartea sa din 1957. În urma lui au rămas creațiile sale, care se vând pe milioane de dolari în lumea întreagă, dar și opere și încercări care sunt expuse în atelierul pe care îl poți vizita gratuit în orice zi cu excepția zilei de marți: 137 sculpturi, 87 piedestaluri, 41 desene, 2 picturi și numeroase fotografii cu artistul în timpul vieții.
Bucătăria Franceză
Se spune că preparatele din bucătăria franceză sunt cele mai bune din lume. Mâncarea se mănâncă mai întâi cu ochii, pare să spună bucataria franceză, unde aranjarea farfuriilor și discernerea celor mai elaborate gusturi sunt forme de artă. Mai mult, această bucătărie te poate învăța ce înseamnă rafinamentul absolut în forme dintre cele mai surprinzătoare, permițându-ți, pe această cale, să urmezi diete destul de stricte și să te bucuri, în același timp de un potpuriu de gusturi exotice spectaculoase. Bucătăria franceză, inseparabilă de cultura poporului, este leagănul artei culinare şi un paradis pentru bucătari. Faima sa, cunoscută în întreaga lume, face ca aproape orice francez, indiferent de educaţie sau de mediul social să poată discuta pe teme culinare. Bucătăria este un element nelipsit al vieţii cotidiene pentru orice francez de rând, şi nu este doar o coincidenţă faptul că francezii au creat arta de a şti să trăieşti.
